Shitproof

Iaca stau. Nu cuget. Nu clipesc, abia daca respir. E anul cand orice alta activitate care nu implica introducerea nasului intr-un manual/caiet/tom ma face sa ma simt vinovata.
Si totusi stau si nasul mi-e in vant. As in vant as it ever was. Sa fie de bine?
E luni. Si asta spune multe. Cred ca cineva in creierul meu se intinde spre intrerupator sa aprinda lumina si nu ajunge. Daca ma auzi, te rog sa mai incerci , te rog, dau o bere. Stiu ca poti.
E 6 si un sfert. Teoretic azi sunt mai desteapta decat ieri la ora asta. Practic incerc sa ma conving ca este timp pentru toate, ca pot sa trec prin asta. Si de trecut voi trece volens, nolens, ca nu m-am nascut eu sa opresc timpul. Astept deci cu interes vremea asta anul viitor. Sau orice alt "candva" ce promite niscaiva liniste sufleteasca si un dram de desfatare proprioceptiva.
Cred ca ma transform. Am eu o banuiala. Cred ca ma transform pe intuneric, intrerupatorul e inca prea sus. Sperante sunt, mai ales ca nu am nevoie sa vad ce fac. Nici n-o fac cu buna stiinta.
Dimineata ma treszesc dorindu-mi sa mai treaca o zi.
Seara ma gandesc ca am mai pierdut o zi.
I'm not at peace with anyone. Waging war is something i could get a degree in.
Am zile cand singura care imi tradeaza existenta e oglinda. Si nu-i vina nimanui. Nu se cheama depresie, ci compresie. Am ajuns la marimea unei pastile. M-as putea inghiti daca n-as sti ca mi-as pica greu la stomac.
Toate bune si frumoase [ in somn].
Cred cu convingere ca vor veni zile mai bune, sper doar sa nu fie candva la pensie.
Until then, i'm not taking anymore shit. Not from myself, not from anyone else. Ye be warned.