fictiune cu nerusinare

si ma simt prozaica tare. am avut o zi proasta. dar nu-s aici sa ma plang.repercusiunile vin abea in martie.mi-am cumparat niscaiva timp.
ceea ce ma pisca pe limba si vreau sa spun este
ca am uitat ce voiam sa spun

jur pe rosu. mi se-ntampla des.
azi, intorcandu-ma de la meditatia de psihologie, mi-a venit ceva in minte. adica stiu, mintea mea e constant vizitata de tot felul de ganduri si gandulete care mai de care mai acide si mai dornice sa lase pe mielina grafittiuri cu "gigel waz here". as ucide pentru un pahar de vin rosu acum.
undeva pe la apogeul crizei mele germanice de azi, m-am gandit sa-l sun si sa ii plang in receptor. sa-l chem sa vina sa ma ia, ca sa-i mai plang un pic si-n brate.
muiere proasta si divioasa. noroc cu ratiunea.
mi-a fost frig toata ziua, si mintea mi-a umblat prin colturi.
ce-as fi vrut sa scriu era o halca de cinism, o pereche de palme morale si vreo trei chile de putere la puterea a doua.
n-am de unde la ora asta. m-au secat diploma limbii si vreo trei ore de gandire memorie si imaginatie.
si unde-i totusi paharul ala de vin? si-un film( sa vreau sa citesc si mi-as miji ochii degeaba).
numai putin, imi miauna motanul.
gata, l-am jughinit corespunzator. unde eram?
da, vinul si filmul. vin.
chestii tot vin si tot pleaca. vrei sa pui mana pe ceva sa-i zici : "ionele, aicea impietresti" , ionel scoate limba la tine si iti intoarce spatele pluriformei de rosior.
e intunerec in fabrica de becuri.
*ras isteric*
ce spuneam? nimic cu sens.
am vazut blogul Mariei. ma inspira. de cate ori il citesc, simt ca pot si eu sa scrijelesc in piatra si sa crestez in grinda. de cate ori ma apuc sa scriu un post nou cu intentia de a aduce pe lume o chestie interesanta si pe alocuri placuta, toata sleahta de ganduri si gandulete isi pune palma-n fund si o sterge. si intr-un final iese ceva de factura tampeniei pe care o citesti acum. prostii. ineptii, carpeli si cate cele.
azi in autobuz o moldoveanca oachesa si prietenul ei, studenti la ase, puneau tara la cale.
ma sprijineam in dosul palmei cand o babuta m-a intrebat daca mi-e rau. m-am ridicat si-am lasat-o sa stea. mi-a fost rusine ca nu m-am oferit mai devreme, si degeaba incerca ea sa ma convinga sa stau jos ca sunt palida, sa-i dau ghiozdanul sa mi-l tina, n-am cedat, cum stiti ca nu cedez. am inceput sa numar cati calatori ma calca pe picior. numar par. bocancii trebuie spalati.
mi-e lehamite sa orice. si e din ce in ce mai mult orice.
e un bec in fabrica de intuneric,dar nu-l vede nimeni fiindca-i noapte.
se ia o foarfeca mare de gradinarit si se taie macaroana.
noapte buna.

POP!

i had this bubble, the kind you burst and doesn't seem to care.it's been bursted several times, but it magically recovered. well this time it didn't so i guess it's passed its expiry date. and i ain't gonna patch it no more, i've got the other ones to tend to .

Halal Sisifă...

Ce fac eu acum cu lumea mea de vechituri exilate, adoptate şi presărate prin toate colţurile?
Ce fac cu rebuturile drăguţe de care nu m-am indurat să mă debarasez spunându-mi că sunt amintiri pe care n-aş vrea să le pierd? Ce fac cu toată mizeria care m-a îngropat mai dihai ca cea care îmbrăţişa străzile Parisului? Ce fac cu schelele din jurul meu , cu care m-am obişnuit şi care mi-au devenit între timp indispensabile? O să ma sfărâm fără ele? O să mă prăbuşesc ca un cal troian de provenienţă şi factură îndoielnică?
Cum să înstrăinez insectarele în care ideile îşi mai zbat încă aripile, agonizând cu demnitatea celui ce nu renunţă să lupte? Cum să deschid clasoare întregi cu timbruri de romanţe vechi fără să distrug ţesăturile ce s-au înfiripat între ele?
Cum să mă spăl pe mâini de praful argintiu de pe aripile atâtor molii şi fluturi pe care i-am amăgit pe vremea când îmi mai străluceau ochii?
Unde să depozitez atâta amar de partituri necântate vreodată, perspective şi planuri cu schiţe infantile desenate pe serveţele în noaptea de anul nou?
Cui să dau tot ce mi-a rămas mic? Deşi de la o vreme m-am oprit din crescut ca un melc ce realizează că atât îi permite cochilia.
Cum să iau eu lumea asta întreagă care se cutremură şi scârţâie din încheieturi când alerg să prind autobuzul, şi s-o schimb cu un model mai nou? Cum renunţ la tot ce m-a apărat şi mi-a ţinut cald până acum? Cum să-mi rostogolesc bolovanul pe deal în sus când nu ma pot uita decât înapoia mea? Pasămite în loc sa împing , eu m-am învelit cu el.
Halal Sisifă...

Shitproof

Iaca stau. Nu cuget. Nu clipesc, abia daca respir. E anul cand orice alta activitate care nu implica introducerea nasului intr-un manual/caiet/tom ma face sa ma simt vinovata.
Si totusi stau si nasul mi-e in vant. As in vant as it ever was. Sa fie de bine?
E luni. Si asta spune multe. Cred ca cineva in creierul meu se intinde spre intrerupator sa aprinda lumina si nu ajunge. Daca ma auzi, te rog sa mai incerci , te rog, dau o bere. Stiu ca poti.
E 6 si un sfert. Teoretic azi sunt mai desteapta decat ieri la ora asta. Practic incerc sa ma conving ca este timp pentru toate, ca pot sa trec prin asta. Si de trecut voi trece volens, nolens, ca nu m-am nascut eu sa opresc timpul. Astept deci cu interes vremea asta anul viitor. Sau orice alt "candva" ce promite niscaiva liniste sufleteasca si un dram de desfatare proprioceptiva.
Cred ca ma transform. Am eu o banuiala. Cred ca ma transform pe intuneric, intrerupatorul e inca prea sus. Sperante sunt, mai ales ca nu am nevoie sa vad ce fac. Nici n-o fac cu buna stiinta.
Dimineata ma treszesc dorindu-mi sa mai treaca o zi.
Seara ma gandesc ca am mai pierdut o zi.
I'm not at peace with anyone. Waging war is something i could get a degree in.
Am zile cand singura care imi tradeaza existenta e oglinda. Si nu-i vina nimanui. Nu se cheama depresie, ci compresie. Am ajuns la marimea unei pastile. M-as putea inghiti daca n-as sti ca mi-as pica greu la stomac.
Toate bune si frumoase [ in somn].
Cred cu convingere ca vor veni zile mai bune, sper doar sa nu fie candva la pensie.
Until then, i'm not taking anymore shit. Not from myself, not from anyone else. Ye be warned.

work in progress

Warning: no hard shoulder for the next ten miles.

what a pretty, pretty mess this was
hanging on doorknobs, hanging on threads
lingering lazily above long unmade beds
oh what a pretty, pretty mess this was

lost in unswept nooks and crannies
hovering among millions of silent could've beens
hiding behind ancient layers of unshed skin
wasn't this the most beautiful mess ever seen?

sheepishly grinning in the back of dim lit alleys
neither enough, nor ever quite deficient
neither forbidden, nor ever quite comissioned
but always yearning for a grand finale.



*a se citi cu ochii intredeschisi si cu sfortari sisifice
** if you don't see a point, blame me :D

Spalati-mi porcu'

nu musca, nu zgarie, pute si plescaie.

douashpe juma

sunt acasa. n-am mai dormit de cam multisor.

plecand de la locul faptei, visam la un dus rece si la patul propriu si personal, perna mea, pisicile, tavanul, toate familiare si (mai ales pisicile) lifeless.
i blew that joint la 11. da, tocuri, da, the whole nine and a half yards. i was so gd out of place pe strada si pare-mi-se ca aveam o privire atat de sictirita ca numai muncitorii si soferii cei mai curajosi au indraznit sa se faca auziti.
pe la jumatea drumului pantoful stang a inceput sa scoata sunete ciudate.i thought to meself, ok, n-am mai dormit de douajpatru de ore, imi permit sa hear stuff.
dupa zece minute, a inceput si celalalt. by the time i got it, deja scoteam clicaituri de vampa vexata (si asta pe bd-ul gloriei in damaroaia).imi cazusera flecurile. un fleac...
vreau sa trec strada, bine bine, dar pe piatra cubica? cu acutramentul din folosinta? iiiii dont think sooooo...i did ca n-aveam pe unde altundeva.
ajung acasa. JOY.
n-aveam chei.n-aveam telefon, n-aveam un pistol incarcat ca faceam masacru.
do not ask cum am facut rost de chei. it implies aceeasi tinuta si un 331 pana la arcul de triumf.
nu isi poate nimeni imagina ce aratare sifonata, plina de par de fumanchu, dead beat, hungry,angry si not in the mood eram. daca mi-ar fi zis cineva buna ziua, n-as fi putut sa raspund decat cu "ba pe-a ma-tii"
and God, i know i said i wanted a cold cold shower, but a having a choice would've been nice...since when do you take me seriously?

Late obituary

Ca legistul care se indragosteste de tanara pe care o autopsiaza, asa m-am indragostit si eu de Dinu Lipatti. Cu mai mult de jumatate de secol prea tarziu. Simt viata unde nu mai e si disec lipsita de scrupule fiecare piesa, nota cu nota, pauza cu pauza.
Mi-l inchipui stand in fata unui Steinway negru, sau poate Bluthner, sau Bosendorfer pe o scena intunecata. Mi-l inchipui prea des si prea viu si stiu ca nu e bine. Nu e nimic erotic in acest delir, daca-mi este permis a exagera si a-l numi astfel; nimic pasional.

blimey, i'm using ey compeewtah

memoriile exilului

in fiecare dimineata ma trezesc si ma scarpin in cap si ma gandesc, ca iepurasul din poveste, cat mi-s de departe de casa. mda...gandire tipic provinciala, de iepuras aruncat de soarta la mama naibii, inconjurat de straini care nu vorbesc engleza, ci un surogat misterios in care w e v si v e u (vorld si uast).
prietenii mei francezi ar vorbi dac-ar putea, din fericire ochii lor spune tot. ibericii prietenosi si oricand gata de o bauta mica pe de alta parte, nu-si pun frau: corect, gresit, stupid, absurd, nu se rusineaza de inabilitatile lor lingvistice. rusii si estonienii (suna ca un fel de rasa de pe star-trek ...estonian, klingonian,tot aia mi-e...mr. spot) nu se dau in laturi de la vodka atunci cand turma iese la un dezmat, astfel incat numarul petelor dubioase de pe holuri creste ... si creste.
viata e frumoasa. intre ceai cu lapte si crumpets, citesc materiale. dupa care ma delectez ascultand profesorul, singurul englez sadea pe o raza de kilometri probabil.
mancarea...este, si asta e deja prea mult spus. m-am plans atat de mult despre calitatea laptelui englezesc incat a devenit cliseu :" laptele lor are gust de prosoape uscate cu lenor". nu, nu stiu ce gust au prosoapele uscate cu lenor, dar daca iti afunzi nasul in ele, afli ca nu miros nici a parfum, nici a detergent, ci a "ceva" , ei bine, acela e gustul si mirosul laptelui britanic.
nu au paine fara emulgatori. fantastic, genial, supercalifragelistic. ei na invatau pe noi cum e cu mancarea sanatoasa? e normal sa mergi pe strada si sa nu vezi O SINGURA FEMEIE FRUMOASA? iar daca se ivea vreuna, era mai mult ca sigur imigranta sau turista. te uiti la ele si ti se face mila de ei, te uiti la ei si ti se face mila de ele. te uiti la toti si incepi sa vrei acasa, unde laptele e rusinos de gras, unde inca se imbatraneste frumos, unde unele rosii mai au inca gust, unde fructele arata a fructe si (culmea!) au gust de fructe.
stiu, sunt o taranca, nu pot eu aprecia ce mi s-a oferit, cultura si traditia britanica, dar stau si ma gandesc daca toate lipsurile romaniei cantaresc mai greu decat lipsurile lor. pot sa suport o brambureala birocratica, nu pot insa suporta o viata sociala alandala.
astfel grait-a mojica.

Yesterday's News

se mai intampla sa ajungi mai devreme la o intalnire oficiala, astfel incat nu poti sa te prezinti cu doua ore mai devreme, circumstantele te obliga sa fii decent, punctual si ipocrit.

mi s-a intamplat si mie. in prima zi de vacanta, prapastia dintre clasa a unsprezecea si anul de foc si chinuri sisifice. trebuia sa iau parte la un seminar si ajunsesem cu doua ore mai devreme (educatia germana isi spune cuvantul, paranoia si ea). eram la timpuri noi, si era inca racoare,si totul era inca buimac.
buimaca eram si eu, si nu aveam ce face doua ore. asa c-am luat-o pe nerva traian in sus. mi-am cumparat o cafea si am baut-o pe drum. am gasit o stare pe care o caut din clasa a patra, o detasare placuta, de copil cu acadeaua in mana care se uita la o strada aglomerata, prin mintea caruia nu trec prea multe.
am trecut pe langa magazine, intersectii aglomerate, pe langa casa de pensii, pe langa banca tiriac, cu cafeaua in mana, cu ochii la strada si cu mintea suspendata pe undeva pe la etajul zece al unei cladiri in constructie. si daca totul pare paralel cu realitatea, in sistemul meu de coordonate, era ca emisia trei pe langa emisia unu chinuita: the easy road, no worries, no stress.
ma simteam ca dupa examene , ca si cum nimic nu mai era treaba mea, nimic nu mai avea de-a face cu mine, unt pe paine.
nu m-am mai simtit asa de cand am fost pe mantuleasa si am fost high de la un capat la celalalt. parca aveam numai lumina in mine.imi doream sa nu se mai termine.
si mi s-a terminat cafeaua. si mi s-au terminat minutele in plus. si ajunsesem la unirea. se pare ca plutitul ia mai mult decat mersul normal.
si am vrut sa ma intorc, dar am dat un telefon si m-am asezat pe o bordura si am respirat adanc.

am ajuns la seminar cu doua ore intarziere.

şezi şi cugeţi?sau doar şezi?

DISCLEIMĂR: ATENŢIE LA NARATOLOGIE!

să reflectăm asupra condiţiei pseudointelectualului in zi de azi.

e greu.
mai intâi au venit coelho si dan brown. trebuia citiţi.şi şi-a făcut treaba conştiincios.cărţi groase, cărţi filozofice, intrigi biblice, informaţii în avalanşe nimicitoare, sufocăcioase, INUTILE. p'ormă s-a hotătât de către forurile superioare că mai sus menţionaţii nu-s buni de nimic.atâtea cuvinte de înghiţit, atâtea lupte de purtat: "într-adevăr, sunt cărţi de duzină, nu se ascunde nimic în spatele lor". amărâtul s-a cărat acasă, indoindu-se de Providenţă, dar cumva fericit că şi-a dat seama şi gloata intelectuală de ceea ce el dibuise de mult.
apoi, ghemuit într-un colţ în timpul discuţiilor, jongla cu vorbe, masticând concepte, neştiind cum să facă să ascundă neagra ignoranţă,şi îşi deplângea soarta în deplină frustrare.
au urmat încălţările impuse pe catwalkul intelectual, cravata, camaşa cadrilată, ochelarii. dar după un timp, toate acestea se identificau cu emoizmul, astfel încât pseudointelectualul nostru s-a trezit lovit din nou sub centură şi cu banii aruncati pe converşii ăia scumpi.
în Sfera Lor se urmărea cu mare interes the simpsons aşa că asta a făcut şi el, resemnat dar hotărât. n-a trecut mult şi toti şi-au indreptat ochii lor de intelectuali rasaţi către southpark. după ce el invăţase replicile lui homer, după ce facuse caracterizări pentru fiecare personaj, ca sa nu mai fie prins cu lecţia neînvăţată.
în materie de muzică, ai naibii se răzgândeau zilnic.acum era dave matthews, mâine era bob dylan.confuzant.cumpara albumul, arunca tricourile cu nirvana, fa-te indie, asculta jazz, injura-i pe trancisti, ia-ti ghiozdan nou daca nu se sterg formatiile scrise pe ala vechi...
într-un final, obosit şi cătrănit, s-a lăsat păgubaş şi s-a hotărât ca nu-i chip cu aştia.
lua-v-ar dracu', hotărâţi-va odată că nu mai pot!

pedestrian crossing

on my side of the street, darling

there's a thin line between bitter and sweet

this is where finders are losers and keepers are weepers
so everyone's dragging their feet

and although the prospect's enticing

no chicken has crossed this street yet

there's no silver lining, our cakes have no icing
and nobody drives red corvettes

i've been waiting for years at this bus stop

it appears i've been waiting in vain
i'll collect my old self from the pawn shop
and then we'll be taking the train

moarpte

O casa a cărei soartă nu prevedea decât desfacerea temeliilor, geamurile-s sparte si lasă să patrundă înspre strada un vid şi-un întuneric umblând bezmetice să se lipească , precum napalmul, de orice creatură vie, de orice răsuflare caldă, sfâşiate de ritmul străzii, de câte o boare de vânt.
Praful caldarâmului de dedesubt zace ruşinat de solemnul faţadei, fără a ghici însă ce-i în spatele ei: putregai, sete de sfârşit şi bucăţi din acoperişul căzut in dizgraţia atâtor ciclice furtuni.
O întrebare îşi lasă însă amprenta peste cicatricile stângaci acoperite cu mortar ale zidurilor aplecate : ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic?
Întrebarea dă târcoale fărâmelor de tencuială, tocurilor umflate de ploaie, podelelor mâncate de carii şi mucegai şi gardului de zece uluci.
Poarta zace într-o rână, invitând "ceva"-ul înăuntru, lăsând nimicul şi setea de moarte să se scurgă nestăvilit către ultimele bastioane ale unei lumi mai vii.
Dincolo de nimic şi vid, încleştate împreună de teama morţii, dincolo de întuneric şi linişte bolnăvicioasă, dincolo de degradarea pricinuită de uitare şi timp, dincolo de sfârşit stă cerul, complice neputincios dar nevinovat.

"da-te-n gatu' ma-tii"-noul "te iubesc"

mi-a fost dat sa aud azi un intelept afirmand ca el isi striga gagica "stoarfo" de drag. al dracu drag.
pusa in fata acestei enigme erotice nu pot decat sa sed.si sa cuget. si sa scriu. si deodat', mi se reveleaza intelesul profund al unei realitati heptadimensionale: aveam si eu un motan la un moment dat, il strigam " tampitule", de drag. si totusi parca nu-i la fel. adicatelea...ce te faci cand dupa atata umblat cu mandre de etati care de care mai minuscule, incepi sa te crezi emir?eu zic ca acest adanc cugetator, acest expert in foraje de puturi ale gandirii este totusi o victima. zice eu..si daca ar fi sa stam stramb si sa judecam drept unde-i logica?
iaca asta cauta si platon, numai ca el nu poseda un vocabular atat de vast.e mai logic ca specimenele astea devoratoare de carne tanara asezonata cu manele de craiova sa poarte o insigna?poate m-ati asemana lui hitler. dar daca v-as spune ca nici regnul animal (din care face si specia noastra parte) nu-si trateaza partenerii (nu, nu exista animale gay, perversilor) cu atata dispret?
eu m-am hotarat: ma fac planta.nu ma fute nimeni la cap (ma rog, nici prin alte parti), nu tu apelative dragastoase, nu tu avansuri stanjenitoare, pace si liniste(si fotosinteza).
avanti deci, catre dezvoltarea de celule lemnoase.
da' ce te faci cu asta? ca e plina lumea. daca tipul care m-a cerut de nevasta in clasa I mi-ar fi spus ca "arat belea" si nu ca sunt frumoasa si desteapta(eram, da) poate ca mi-as fi strans pumnii mici si l-as fi invatat minte pe ticalos. dar, desigur, acelea erau vremurile in care imi inchipuiam ca pula e fratele lui bula.ce sa stiu eu?
deci...ca sa inchei oablu: da-ti-va-n mortii vostri (va iubesc)

User Manual

see the world from up the stage dear

live it up and drink it down
change your clothes and dry your eyes we're
heading off to candy-town

flash a smile and take a bow
hide your face behind small hands
but no matter how you'll hide now
the predicament still stands

you must not let down your public
you must not forget your lines
you should always have a sidekick
just in case the damzel whines

you should also wear some make-up
for the love and sake of art
everybody knows the ending
right before the curtains part

Breakfast at Tiffany's

Augustana de dimineata, imi aduce aminte de mp3 playerul meu cand era inca nou. au fost primele melodii pe care le-am incarcat pe el(fiindca incepeau cu A, nu ca mi-ar placea mai mult ca altele):In the light of the sun
Is there anyone?
Oh, it has begun...
Ma si intreb: mai e cineva pe aici? Nu mai e. The whole apartment echoes to the sound of my breathing(cum dracu sa traduc asta in romana?). Si ma intind. Iar mi-a trosnit glezna dreapta. S-o ia gaia, mereu trosneste de parca as fi fachir. Mult zgomot pentru nimic...
Cata lene... Sa ma ridic? Sa nu ma ridic? Dar mi-e foame si vorba aia, "Goliciunea inconjura , dar foamea da de-a dreptul".
Deci ma ridic...ma scarpin dupa urechea stanga (ai crede ca dupa un dush riguros, se duce si ultima dâră de parfum, uite ca nu). Ma imbrac in halatul rosu si ma gandesc ca un cosulet imi mai trebuie si sunt buna de Scufita Rosie...dar vai...nu-i nimeni nici jos...paguba-m ciuperci. CU atat mai bine, nu ma bate nimeni la cap sa-mi explice cum se fierbe un ou.
Sa purced. Ou este, ibric este, ceai verde este, paine este, bleah....ce mai avem pe-aci?
Tare complicata treaba cu ouale...pana stai, pana se fierb, trebuie pusa sare in apa, si mie nu-mi plac prea moi, si nu m-am prins niciodata cum vine cu lasatul in apa rece ca sa se decojeasca mai usor. Poate ar fi o idee buna sa nu incerc vreodata sa gatesc...poate ar fi o idee si mai buna sa incerc sa invat? Poate ar fi o idee buna sa ma uit la ibrice, ca sa nu fiu nevoita sa spal aragazul mai tarziu...Dar vai, cat de enervant...sa tot astept sa clocoteasca apa...am de gand sa las ouale sa fiarba pana m-or striga de durere.
Cred c-ar fi cazul sa inchid focul...s-or fi plictisit si ibricele de atata fiert(plus ca nu mai am nici eu rabdare).
Imi scot frumos tot ce-i trebuie unei domnisoare ca sa se hraneasca corespunzator (cacofonie intentionata). Imi curat meticulos oul si il inec far' de scrupule in maioneza. Sunt o fiinta ingrozitoare, stiu.
La dracu. De ce sa ma tai mereu cand tai paine? Parca as fi cu amadoua mainile pe stanga...Mi-am intepat oul. Sangereaza portocaliu. Macar nu sunt singura din care picura ceva cald si viu colorat...
Mi s-a dus tot cheful...nici foame nu-mi mai e. O sa-mi iau ceaiul cu mine in pat. N-am de gand sa ma mai ridic azi. Asa, de ciuda.