fictiune cu nerusinare
si ma simt prozaica tare. am avut o zi proasta. dar nu-s aici sa ma plang.repercusiunile vin abea in martie.mi-am cumparat niscaiva timp.
ceea ce ma pisca pe limba si vreau sa spun este
ca am uitat ce voiam sa spun
jur pe rosu. mi se-ntampla des.
azi, intorcandu-ma de la meditatia de psihologie, mi-a venit ceva in minte. adica stiu, mintea mea e constant vizitata de tot felul de ganduri si gandulete care mai de care mai acide si mai dornice sa lase pe mielina grafittiuri cu "gigel waz here". as ucide pentru un pahar de vin rosu acum.
undeva pe la apogeul crizei mele germanice de azi, m-am gandit sa-l sun si sa ii plang in receptor. sa-l chem sa vina sa ma ia, ca sa-i mai plang un pic si-n brate.
muiere proasta si divioasa. noroc cu ratiunea.
mi-a fost frig toata ziua, si mintea mi-a umblat prin colturi.
ce-as fi vrut sa scriu era o halca de cinism, o pereche de palme morale si vreo trei chile de putere la puterea a doua.
n-am de unde la ora asta. m-au secat diploma limbii si vreo trei ore de gandire memorie si imaginatie.
si unde-i totusi paharul ala de vin? si-un film( sa vreau sa citesc si mi-as miji ochii degeaba).
numai putin, imi miauna motanul.
gata, l-am jughinit corespunzator. unde eram?
da, vinul si filmul. vin.
chestii tot vin si tot pleaca. vrei sa pui mana pe ceva sa-i zici : "ionele, aicea impietresti" , ionel scoate limba la tine si iti intoarce spatele pluriformei de rosior.
e intunerec in fabrica de becuri.
*ras isteric*
ce spuneam? nimic cu sens.
am vazut blogul Mariei. ma inspira. de cate ori il citesc, simt ca pot si eu sa scrijelesc in piatra si sa crestez in grinda. de cate ori ma apuc sa scriu un post nou cu intentia de a aduce pe lume o chestie interesanta si pe alocuri placuta, toata sleahta de ganduri si gandulete isi pune palma-n fund si o sterge. si intr-un final iese ceva de factura tampeniei pe care o citesti acum. prostii. ineptii, carpeli si cate cele.
azi in autobuz o moldoveanca oachesa si prietenul ei, studenti la ase, puneau tara la cale.
ma sprijineam in dosul palmei cand o babuta m-a intrebat daca mi-e rau. m-am ridicat si-am lasat-o sa stea. mi-a fost rusine ca nu m-am oferit mai devreme, si degeaba incerca ea sa ma convinga sa stau jos ca sunt palida, sa-i dau ghiozdanul sa mi-l tina, n-am cedat, cum stiti ca nu cedez. am inceput sa numar cati calatori ma calca pe picior. numar par. bocancii trebuie spalati.
mi-e lehamite sa orice. si e din ce in ce mai mult orice.
e un bec in fabrica de intuneric,dar nu-l vede nimeni fiindca-i noapte.
se ia o foarfeca mare de gradinarit si se taie macaroana.
noapte buna.
No comments:
Post a Comment