Yesterday's News

se mai intampla sa ajungi mai devreme la o intalnire oficiala, astfel incat nu poti sa te prezinti cu doua ore mai devreme, circumstantele te obliga sa fii decent, punctual si ipocrit.

mi s-a intamplat si mie. in prima zi de vacanta, prapastia dintre clasa a unsprezecea si anul de foc si chinuri sisifice. trebuia sa iau parte la un seminar si ajunsesem cu doua ore mai devreme (educatia germana isi spune cuvantul, paranoia si ea). eram la timpuri noi, si era inca racoare,si totul era inca buimac.
buimaca eram si eu, si nu aveam ce face doua ore. asa c-am luat-o pe nerva traian in sus. mi-am cumparat o cafea si am baut-o pe drum. am gasit o stare pe care o caut din clasa a patra, o detasare placuta, de copil cu acadeaua in mana care se uita la o strada aglomerata, prin mintea caruia nu trec prea multe.
am trecut pe langa magazine, intersectii aglomerate, pe langa casa de pensii, pe langa banca tiriac, cu cafeaua in mana, cu ochii la strada si cu mintea suspendata pe undeva pe la etajul zece al unei cladiri in constructie. si daca totul pare paralel cu realitatea, in sistemul meu de coordonate, era ca emisia trei pe langa emisia unu chinuita: the easy road, no worries, no stress.
ma simteam ca dupa examene , ca si cum nimic nu mai era treaba mea, nimic nu mai avea de-a face cu mine, unt pe paine.
nu m-am mai simtit asa de cand am fost pe mantuleasa si am fost high de la un capat la celalalt. parca aveam numai lumina in mine.imi doream sa nu se mai termine.
si mi s-a terminat cafeaua. si mi s-au terminat minutele in plus. si ajunsesem la unirea. se pare ca plutitul ia mai mult decat mersul normal.
si am vrut sa ma intorc, dar am dat un telefon si m-am asezat pe o bordura si am respirat adanc.

am ajuns la seminar cu doua ore intarziere.

şezi şi cugeţi?sau doar şezi?

DISCLEIMĂR: ATENŢIE LA NARATOLOGIE!

să reflectăm asupra condiţiei pseudointelectualului in zi de azi.

e greu.
mai intâi au venit coelho si dan brown. trebuia citiţi.şi şi-a făcut treaba conştiincios.cărţi groase, cărţi filozofice, intrigi biblice, informaţii în avalanşe nimicitoare, sufocăcioase, INUTILE. p'ormă s-a hotătât de către forurile superioare că mai sus menţionaţii nu-s buni de nimic.atâtea cuvinte de înghiţit, atâtea lupte de purtat: "într-adevăr, sunt cărţi de duzină, nu se ascunde nimic în spatele lor". amărâtul s-a cărat acasă, indoindu-se de Providenţă, dar cumva fericit că şi-a dat seama şi gloata intelectuală de ceea ce el dibuise de mult.
apoi, ghemuit într-un colţ în timpul discuţiilor, jongla cu vorbe, masticând concepte, neştiind cum să facă să ascundă neagra ignoranţă,şi îşi deplângea soarta în deplină frustrare.
au urmat încălţările impuse pe catwalkul intelectual, cravata, camaşa cadrilată, ochelarii. dar după un timp, toate acestea se identificau cu emoizmul, astfel încât pseudointelectualul nostru s-a trezit lovit din nou sub centură şi cu banii aruncati pe converşii ăia scumpi.
în Sfera Lor se urmărea cu mare interes the simpsons aşa că asta a făcut şi el, resemnat dar hotărât. n-a trecut mult şi toti şi-au indreptat ochii lor de intelectuali rasaţi către southpark. după ce el invăţase replicile lui homer, după ce facuse caracterizări pentru fiecare personaj, ca sa nu mai fie prins cu lecţia neînvăţată.
în materie de muzică, ai naibii se răzgândeau zilnic.acum era dave matthews, mâine era bob dylan.confuzant.cumpara albumul, arunca tricourile cu nirvana, fa-te indie, asculta jazz, injura-i pe trancisti, ia-ti ghiozdan nou daca nu se sterg formatiile scrise pe ala vechi...
într-un final, obosit şi cătrănit, s-a lăsat păgubaş şi s-a hotărât ca nu-i chip cu aştia.
lua-v-ar dracu', hotărâţi-va odată că nu mai pot!

pedestrian crossing

on my side of the street, darling

there's a thin line between bitter and sweet

this is where finders are losers and keepers are weepers
so everyone's dragging their feet

and although the prospect's enticing

no chicken has crossed this street yet

there's no silver lining, our cakes have no icing
and nobody drives red corvettes

i've been waiting for years at this bus stop

it appears i've been waiting in vain
i'll collect my old self from the pawn shop
and then we'll be taking the train

moarpte

O casa a cărei soartă nu prevedea decât desfacerea temeliilor, geamurile-s sparte si lasă să patrundă înspre strada un vid şi-un întuneric umblând bezmetice să se lipească , precum napalmul, de orice creatură vie, de orice răsuflare caldă, sfâşiate de ritmul străzii, de câte o boare de vânt.
Praful caldarâmului de dedesubt zace ruşinat de solemnul faţadei, fără a ghici însă ce-i în spatele ei: putregai, sete de sfârşit şi bucăţi din acoperişul căzut in dizgraţia atâtor ciclice furtuni.
O întrebare îşi lasă însă amprenta peste cicatricile stângaci acoperite cu mortar ale zidurilor aplecate : ce rămâne după ce nu mai rămâne nimic?
Întrebarea dă târcoale fărâmelor de tencuială, tocurilor umflate de ploaie, podelelor mâncate de carii şi mucegai şi gardului de zece uluci.
Poarta zace într-o rână, invitând "ceva"-ul înăuntru, lăsând nimicul şi setea de moarte să se scurgă nestăvilit către ultimele bastioane ale unei lumi mai vii.
Dincolo de nimic şi vid, încleştate împreună de teama morţii, dincolo de întuneric şi linişte bolnăvicioasă, dincolo de degradarea pricinuită de uitare şi timp, dincolo de sfârşit stă cerul, complice neputincios dar nevinovat.

"da-te-n gatu' ma-tii"-noul "te iubesc"

mi-a fost dat sa aud azi un intelept afirmand ca el isi striga gagica "stoarfo" de drag. al dracu drag.
pusa in fata acestei enigme erotice nu pot decat sa sed.si sa cuget. si sa scriu. si deodat', mi se reveleaza intelesul profund al unei realitati heptadimensionale: aveam si eu un motan la un moment dat, il strigam " tampitule", de drag. si totusi parca nu-i la fel. adicatelea...ce te faci cand dupa atata umblat cu mandre de etati care de care mai minuscule, incepi sa te crezi emir?eu zic ca acest adanc cugetator, acest expert in foraje de puturi ale gandirii este totusi o victima. zice eu..si daca ar fi sa stam stramb si sa judecam drept unde-i logica?
iaca asta cauta si platon, numai ca el nu poseda un vocabular atat de vast.e mai logic ca specimenele astea devoratoare de carne tanara asezonata cu manele de craiova sa poarte o insigna?poate m-ati asemana lui hitler. dar daca v-as spune ca nici regnul animal (din care face si specia noastra parte) nu-si trateaza partenerii (nu, nu exista animale gay, perversilor) cu atata dispret?
eu m-am hotarat: ma fac planta.nu ma fute nimeni la cap (ma rog, nici prin alte parti), nu tu apelative dragastoase, nu tu avansuri stanjenitoare, pace si liniste(si fotosinteza).
avanti deci, catre dezvoltarea de celule lemnoase.
da' ce te faci cu asta? ca e plina lumea. daca tipul care m-a cerut de nevasta in clasa I mi-ar fi spus ca "arat belea" si nu ca sunt frumoasa si desteapta(eram, da) poate ca mi-as fi strans pumnii mici si l-as fi invatat minte pe ticalos. dar, desigur, acelea erau vremurile in care imi inchipuiam ca pula e fratele lui bula.ce sa stiu eu?
deci...ca sa inchei oablu: da-ti-va-n mortii vostri (va iubesc)

User Manual

see the world from up the stage dear

live it up and drink it down
change your clothes and dry your eyes we're
heading off to candy-town

flash a smile and take a bow
hide your face behind small hands
but no matter how you'll hide now
the predicament still stands

you must not let down your public
you must not forget your lines
you should always have a sidekick
just in case the damzel whines

you should also wear some make-up
for the love and sake of art
everybody knows the ending
right before the curtains part

Breakfast at Tiffany's

Augustana de dimineata, imi aduce aminte de mp3 playerul meu cand era inca nou. au fost primele melodii pe care le-am incarcat pe el(fiindca incepeau cu A, nu ca mi-ar placea mai mult ca altele):In the light of the sun
Is there anyone?
Oh, it has begun...
Ma si intreb: mai e cineva pe aici? Nu mai e. The whole apartment echoes to the sound of my breathing(cum dracu sa traduc asta in romana?). Si ma intind. Iar mi-a trosnit glezna dreapta. S-o ia gaia, mereu trosneste de parca as fi fachir. Mult zgomot pentru nimic...
Cata lene... Sa ma ridic? Sa nu ma ridic? Dar mi-e foame si vorba aia, "Goliciunea inconjura , dar foamea da de-a dreptul".
Deci ma ridic...ma scarpin dupa urechea stanga (ai crede ca dupa un dush riguros, se duce si ultima dâră de parfum, uite ca nu). Ma imbrac in halatul rosu si ma gandesc ca un cosulet imi mai trebuie si sunt buna de Scufita Rosie...dar vai...nu-i nimeni nici jos...paguba-m ciuperci. CU atat mai bine, nu ma bate nimeni la cap sa-mi explice cum se fierbe un ou.
Sa purced. Ou este, ibric este, ceai verde este, paine este, bleah....ce mai avem pe-aci?
Tare complicata treaba cu ouale...pana stai, pana se fierb, trebuie pusa sare in apa, si mie nu-mi plac prea moi, si nu m-am prins niciodata cum vine cu lasatul in apa rece ca sa se decojeasca mai usor. Poate ar fi o idee buna sa nu incerc vreodata sa gatesc...poate ar fi o idee si mai buna sa incerc sa invat? Poate ar fi o idee buna sa ma uit la ibrice, ca sa nu fiu nevoita sa spal aragazul mai tarziu...Dar vai, cat de enervant...sa tot astept sa clocoteasca apa...am de gand sa las ouale sa fiarba pana m-or striga de durere.
Cred c-ar fi cazul sa inchid focul...s-or fi plictisit si ibricele de atata fiert(plus ca nu mai am nici eu rabdare).
Imi scot frumos tot ce-i trebuie unei domnisoare ca sa se hraneasca corespunzator (cacofonie intentionata). Imi curat meticulos oul si il inec far' de scrupule in maioneza. Sunt o fiinta ingrozitoare, stiu.
La dracu. De ce sa ma tai mereu cand tai paine? Parca as fi cu amadoua mainile pe stanga...Mi-am intepat oul. Sangereaza portocaliu. Macar nu sunt singura din care picura ceva cald si viu colorat...
Mi s-a dus tot cheful...nici foame nu-mi mai e. O sa-mi iau ceaiul cu mine in pat. N-am de gand sa ma mai ridic azi. Asa, de ciuda.