i had this bubble, the kind you burst and doesn't seem to care.it's been bursted several times, but it magically recovered. well this time it didn't so i guess it's passed its expiry date. and i ain't gonna patch it no more, i've got the other ones to tend to .
Ce fac eu acum cu lumea mea de vechituri exilate, adoptate şi presărate prin toate colţurile?
Ce fac cu rebuturile drăguţe de care nu m-am indurat să mă debarasez spunându-mi că sunt amintiri pe care n-aş vrea să le pierd? Ce fac cu toată mizeria care m-a îngropat mai dihai ca cea care îmbrăţişa străzile Parisului? Ce fac cu schelele din jurul meu , cu care m-am obişnuit şi care mi-au devenit între timp indispensabile? O să ma sfărâm fără ele? O să mă prăbuşesc ca un cal troian de provenienţă şi factură îndoielnică?
Cum să înstrăinez insectarele în care ideile îşi mai zbat încă aripile, agonizând cu demnitatea celui ce nu renunţă să lupte? Cum să deschid clasoare întregi cu timbruri de romanţe vechi fără să distrug ţesăturile ce s-au înfiripat între ele?
Cum să mă spăl pe mâini de praful argintiu de pe aripile atâtor molii şi fluturi pe care i-am amăgit pe vremea când îmi mai străluceau ochii?
Unde să depozitez atâta amar de partituri necântate vreodată, perspective şi planuri cu schiţe infantile desenate pe serveţele în noaptea de anul nou?
Cui să dau tot ce mi-a rămas mic? Deşi de la o vreme m-am oprit din crescut ca un melc ce realizează că atât îi permite cochilia.
Cum să iau eu lumea asta întreagă care se cutremură şi scârţâie din încheieturi când alerg să prind autobuzul, şi s-o schimb cu un model mai nou? Cum renunţ la tot ce m-a apărat şi mi-a ţinut cald până acum? Cum să-mi rostogolesc bolovanul pe deal în sus când nu ma pot uita decât înapoia mea? Pasămite în loc sa împing , eu m-am învelit cu el.
Halal Sisifă...
Iaca stau. Nu cuget. Nu clipesc, abia daca respir. E anul cand orice alta activitate care nu implica introducerea nasului intr-un manual/caiet/tom ma face sa ma simt vinovata.
Si totusi stau si nasul mi-e in vant. As in vant as it ever was. Sa fie de bine?
E luni. Si asta spune multe. Cred ca cineva in creierul meu se intinde spre intrerupator sa aprinda lumina si nu ajunge. Daca ma auzi, te rog sa mai incerci , te rog, dau o bere. Stiu ca poti.
E 6 si un sfert. Teoretic azi sunt mai desteapta decat ieri la ora asta. Practic incerc sa ma conving ca este timp pentru toate, ca pot sa trec prin asta. Si de trecut voi trece volens, nolens, ca nu m-am nascut eu sa opresc timpul. Astept deci cu interes vremea asta anul viitor. Sau orice alt "candva" ce promite niscaiva liniste sufleteasca si un dram de desfatare proprioceptiva.
Cred ca ma transform. Am eu o banuiala. Cred ca ma transform pe intuneric, intrerupatorul e inca prea sus. Sperante sunt, mai ales ca nu am nevoie sa vad ce fac. Nici n-o fac cu buna stiinta.
Dimineata ma treszesc dorindu-mi sa mai treaca o zi.
Seara ma gandesc ca am mai pierdut o zi.
I'm not at peace with anyone. Waging war is something i could get a degree in.
Am zile cand singura care imi tradeaza existenta e oglinda. Si nu-i vina nimanui. Nu se cheama depresie, ci compresie. Am ajuns la marimea unei pastile. M-as putea inghiti daca n-as sti ca mi-as pica greu la stomac.
Toate bune si frumoase [ in somn].
Cred cu convingere ca vor veni zile mai bune, sper doar sa nu fie candva la pensie.
Until then, i'm not taking anymore shit. Not from myself, not from anyone else. Ye be warned.
Warning: no hard shoulder for the next ten miles.
what a pretty, pretty mess this was
hanging on doorknobs, hanging on threads
lingering lazily above long unmade beds
oh what a pretty, pretty mess this was
lost in unswept nooks and crannies
hovering among millions of silent could've beens
hiding behind ancient layers of unshed skin
wasn't this the most beautiful mess ever seen?
sheepishly grinning in the back of dim lit alleys
neither enough, nor ever quite deficient
neither forbidden, nor ever quite comissioned
but always yearning for a grand finale.
*a se citi cu ochii intredeschisi si cu sfortari sisifice
** if you don't see a point, blame me :D
