blimey, i'm using ey compeewtah

memoriile exilului

in fiecare dimineata ma trezesc si ma scarpin in cap si ma gandesc, ca iepurasul din poveste, cat mi-s de departe de casa. mda...gandire tipic provinciala, de iepuras aruncat de soarta la mama naibii, inconjurat de straini care nu vorbesc engleza, ci un surogat misterios in care w e v si v e u (vorld si uast).
prietenii mei francezi ar vorbi dac-ar putea, din fericire ochii lor spune tot. ibericii prietenosi si oricand gata de o bauta mica pe de alta parte, nu-si pun frau: corect, gresit, stupid, absurd, nu se rusineaza de inabilitatile lor lingvistice. rusii si estonienii (suna ca un fel de rasa de pe star-trek ...estonian, klingonian,tot aia mi-e...mr. spot) nu se dau in laturi de la vodka atunci cand turma iese la un dezmat, astfel incat numarul petelor dubioase de pe holuri creste ... si creste.
viata e frumoasa. intre ceai cu lapte si crumpets, citesc materiale. dupa care ma delectez ascultand profesorul, singurul englez sadea pe o raza de kilometri probabil.
mancarea...este, si asta e deja prea mult spus. m-am plans atat de mult despre calitatea laptelui englezesc incat a devenit cliseu :" laptele lor are gust de prosoape uscate cu lenor". nu, nu stiu ce gust au prosoapele uscate cu lenor, dar daca iti afunzi nasul in ele, afli ca nu miros nici a parfum, nici a detergent, ci a "ceva" , ei bine, acela e gustul si mirosul laptelui britanic.
nu au paine fara emulgatori. fantastic, genial, supercalifragelistic. ei na invatau pe noi cum e cu mancarea sanatoasa? e normal sa mergi pe strada si sa nu vezi O SINGURA FEMEIE FRUMOASA? iar daca se ivea vreuna, era mai mult ca sigur imigranta sau turista. te uiti la ele si ti se face mila de ei, te uiti la ei si ti se face mila de ele. te uiti la toti si incepi sa vrei acasa, unde laptele e rusinos de gras, unde inca se imbatraneste frumos, unde unele rosii mai au inca gust, unde fructele arata a fructe si (culmea!) au gust de fructe.
stiu, sunt o taranca, nu pot eu aprecia ce mi s-a oferit, cultura si traditia britanica, dar stau si ma gandesc daca toate lipsurile romaniei cantaresc mai greu decat lipsurile lor. pot sa suport o brambureala birocratica, nu pot insa suporta o viata sociala alandala.
astfel grait-a mojica.