Yesterday's News

se mai intampla sa ajungi mai devreme la o intalnire oficiala, astfel incat nu poti sa te prezinti cu doua ore mai devreme, circumstantele te obliga sa fii decent, punctual si ipocrit.

mi s-a intamplat si mie. in prima zi de vacanta, prapastia dintre clasa a unsprezecea si anul de foc si chinuri sisifice. trebuia sa iau parte la un seminar si ajunsesem cu doua ore mai devreme (educatia germana isi spune cuvantul, paranoia si ea). eram la timpuri noi, si era inca racoare,si totul era inca buimac.
buimaca eram si eu, si nu aveam ce face doua ore. asa c-am luat-o pe nerva traian in sus. mi-am cumparat o cafea si am baut-o pe drum. am gasit o stare pe care o caut din clasa a patra, o detasare placuta, de copil cu acadeaua in mana care se uita la o strada aglomerata, prin mintea caruia nu trec prea multe.
am trecut pe langa magazine, intersectii aglomerate, pe langa casa de pensii, pe langa banca tiriac, cu cafeaua in mana, cu ochii la strada si cu mintea suspendata pe undeva pe la etajul zece al unei cladiri in constructie. si daca totul pare paralel cu realitatea, in sistemul meu de coordonate, era ca emisia trei pe langa emisia unu chinuita: the easy road, no worries, no stress.
ma simteam ca dupa examene , ca si cum nimic nu mai era treaba mea, nimic nu mai avea de-a face cu mine, unt pe paine.
nu m-am mai simtit asa de cand am fost pe mantuleasa si am fost high de la un capat la celalalt. parca aveam numai lumina in mine.imi doream sa nu se mai termine.
si mi s-a terminat cafeaua. si mi s-au terminat minutele in plus. si ajunsesem la unirea. se pare ca plutitul ia mai mult decat mersul normal.
si am vrut sa ma intorc, dar am dat un telefon si m-am asezat pe o bordura si am respirat adanc.

am ajuns la seminar cu doua ore intarziere.